Daca aveti o reteta de biscuiti mai rapida decat cea de mai jos, spuneti-ne-o si noua sau – mai bine – trimiteti-o pe adresa redactiei, sub forma produsului finit. Nu de alta, dar pregatim numarul viitor al revistei si avem asa o pofta de rontait…

M-am intors aseara dintr-o mini-vacanta in Cipru, cu valiza umpluta pe jumatate cu mancare: haloumi (o branza din lapte de oaie si capra, buna de pus pe gratar), sirop de carob (un indulcitor natural extras din pastaile de carob, asemanatoare roscovelor de la noi), salvie uscata (pentru ceai), o lamaie (de care nu m-am indurat s-o las in camera de hotel) si soutzouko (un dulce care la ei se mananca la cafea, iar – la noi in redactie – pur si simplu)

Biscuitii de ovaz autentici, facuti doar cu fulgi de ovaz, ulei si sare, mi se par atat de gustosi (si atat de diferiti fata de ‘dulcegariile’ pe care le gasesti in comert) incat mult timp am strabatut jumatate de oras ca sa ajung la Pukka Food, singurul magazin care ii vinde in Bucuresti (daca stiti si altul, spuneti-mi si mie, va rog).

Painea asta e un mic dejun excelent, pentru care nici nu mai e nevoie sa deschizi frigiderul. O pregatesti in weekend si, cateva zile, ai ce rontai in drum spre birou. Asta in caz ca nu se mananca toata in 10 minute, imediat dupa ce a fost scoasa din cuptor, asa cum s-a intamplat la noi in redactie.

Daca va plac sarmalele libaneze umplute cu orez sau macar frunzele de vita (poate v-au mai ramas de la Craciun), merita sa incercati varianta ‘family size’ a unei sarmale vegetariene. E de fapt o tarta care are, pe post de aluat, frunze de vita si, pe post de umplutura, faina de orez amestecata cu iaurt (deja suna simplu, nu? Macar nu mai trebuie sa fierbi orezul in prealabil).

Tot la Carturesti (cel de pe Arthur Verona) si tot sambata , maine (intre 11 si 13). De data asta pregatim tarte cu ciuperci si parmezan, cu sfecla rosie si branza de capra. Daca ne mai ramane aluat, facem si pateuri umplute cu stafide, nuci, miere si scortisoara. Daca nu, la desert trebuie sa te multumesti cu ursi si arici. De turta dulce. Ni s-a dus vestea ca avem o reteta buna, iar acum nu mai putem scapa. Pe unde mergem, lumea ne cere turta dulce.

Saptamana trecuta am invatat de la chef Daniel Wendorf o reteta care m-a entuziasmat nu doar pe mine, ci si pe toti ceilalti colegi de la Societe Gourmet…

Cursurile de la Carol Parc sunt pentru curiosi, pentru pofticiosi, pentru gurmanzi, dar – in mod sigur – nu pentru membri ai organizatiilor pentru dreputurile animalelor; si nici pentru vegetarieni (desi, daca pentru tine desertul e partea cea mai importanta a mesei, atunci fii fara grija, poti veni la curs. N-am facut prajituri de Craciun cu carne de ren, am facut doar mousse de ciocolata alba cu masline negre.)